Active Circulante: Ce sunt, Clasificare, Studii de Caz

Activele circulante ale unei companii sunt esentiale pentru asigurarea lichiditatii si solvabilitatii entitatii, permitand acesteia sa-si desfasoare activitatea in mod continuu. Vom discuta in acest articol ce sunt activele circulante, cum se clasifica si se evalueaza si vom prezenta doua studii de caz utile privind acest tip de active!

Ce sunt activele circulante?

Activele circulante reprezinta elementele din patrimoniul unei companii care sunt destinate a fi transformate in numerar sau consumate in cursul unui ciclu normal de exploatare, care de regula nu depaseste 12 luni. Aceste active sunt esentiale pentru asigurarea fluxului de numerar si mentinerea operatiunilor curente ale companiei. Pe langa active circulante, o companie mai are si

active imobilizate, care sunt bunurile detinute pe termen lung de respectiva entitate juridica pentru a fi utilizate in activitatea de baza, fara a avea intentia de a le vinde pe termen scurt.

Conform Ordinului Ministerului Finantelor Publice nr. 1802 din 2014, ca un activ sa fie recunoscut ca activ circulant, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

• se asteapta sa fie realizat sau este detinut cu intentia de a fi vandut sau consumat in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii; 
• este detinut, in principal, in scopul tranzactionarii;   
• se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului; sau
• este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata 

Ciclul de exploatare al unei companii reprezinta intervalul de timp cuprins intre achizitionarea activelor destinate prelucrarii si transformarea finala a acestora in numerar sau echivalente de numerar. Acest ciclu reflecta durata medie a tranzactiilor operationale ale companiei, de la intrarea materiilor prime in proces pana la incasarea banilor de la clienti.

Ciclul de exploatare include, in mod tipic, urmatoarele etape:

• Achizitionarea materiilor prime si materialelor necesare pentru procesul de productie sau prestarea de servicii 
• Prelucrarea/transformarea materiilor prime in produse finite 
• Vanzarea produselor sau prestarea serviciilor catre clienti 
• Incasarea creantelor de la clienti

Clasificarea activelor circulante

Principalele categorii de active circulante sunt: 

1. Stocurile (materii prime, materiale, produse finite etc.). Acestea reprezinta bunurile detinute in vederea vanzarii pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, materiile prime si materialele care urmeaza a fi consumate in procesul de productie sau in prestarea de servicii.

Stocurile se impart in:

• Materii prime si materiale consumabile  
• Productia in curs de executie
• Produse finite si marfuri
• Avansuri 

2. Creantele (clienti, debitori diversi etc.). Acestea sunt sume de bani datorate companiei de catre clienti, debitori sau alte entitati, si care vor fi incasate in cursul ciclului normal de exploatare.

Creantele se impart in:

• Creante comerciale
• Sume de incasat de la entitatile afiliate
• Sume de incasat de la entitatile de care entitatea este legata  in virtutea intereselor de participare     
• Alte creante 
• Capital subscris si nevarsat 

3. Investitiile pe termen scurt. Acestea se refera la actiunile detinute la entitatile afiliate si alte investitii pe termen scurt .

4. Disponibilitatile banesti. Acestea sunt disponibilitatile in numerar si conturi curente, depozite bancare pe termen scurt.

Evaluarea activelor circulante

Activele circulante trebuie evaluate la costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz. 

Cu toate acestea, atunci cand se depreciaza, pentru activele respective se vor face ajustari de valoare. Conform legislatiei in vigoare, activele circulante pot fi ajustate in vederea prezentarii la valoarea cea mai mica de piata sau la o alta valoare minima atribuibila la data bilantului. 

Ajustarile de valoare a activelor circulante pot fi in minus sau in plus. De exemplu, atunci cand valoarea activelor circulante scade sub pretul initial la care au fost achizitionate/produse, pentru a reflecta aceasta scadere a valorii, compania va face ajustari de valoare in minus. Aceste ajustari sunt considerate cheltuieli si reduc valoarea la care activele circulante sunt raportate in situatiile financiare.

Pe de alta parte, daca motivele care au dus la aceste ajustari in minus dispar, compania poate efectua ajustari de valoare in plus. Aceste ajustari in plus sunt considerate venituri si cresc valoarea la care activele circulante sunt prezentate.

Studii de caz privind activele circulante

Va prezentam mai jos 2 spete utile cu privire la active circulante (Stocuri si investitii pe termen scurt).

Metode de inventariere – stocuri (Active circulante)

INTREBARE:

Va rog sa ma ajutati cu o opinie referitoare la metoda de inventariere a stocurilor pe care o poate folosi o societate. Ma intereseaza sa stiu daca, in cadrul aceleasi societati, pot fi folosite ambele metode de inventariere (permanenta si intermitenta) pentru categorii diferite de stocuri, pe baza unui rationament profesional, tinand cont de particularitatile activitatii desfasurate.Caz concret: In cazul in care o societate foloseste metoda inventarului permanent pentru obiectele de inventar, poate folosi metoda inventarului intermitent pentru alte materiale consumabile? Va rog sa ma ajutati si cu o baza legala care sa sustina opinia dumneavoastra.

 SOLUTIE FISCAL – CONTABILA aplicabila conform legislatiei in vigoare la data de 14 Sep 2024 

Potrivit art. 5 din OMFP nr. 1.802/2014, in aplicarea Reglementarilor contabile prevazute la art. 1 din ordin, entitatile trebuie sa dezvolte politici contabile proprii care se aproba de administratori. In cazul entitatilor care nu au administratori, politicile contabile se aproba de persoanele care au obligatia gestionarii entitatii respective.

Conform pct. 287 din OMFP 1802/2014:
287. (1) Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa pentru elemente similare de natura stocurilor si a activelor fungibile de la un exercitiu financiar la altul. Daca, in situatii exceptionale, administratorii decid sa modifice metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, in notele explicative trebuie sa se prezinte urmatoarele informatii: motivul modificarii metodei si efectele sale asupra rezultatului.
(2) O entitate trebuie sa utilizeze aceleasi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura si utilizare similare. Notiunea de "utilizare similara" este proprie fiecarei entitati.
(3) Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita, folosirea unor metode diferite de calcul al
costului poate fi justificata.
(4) O diferenta in localizarea geografica nu este suficienta pentru a justifica alegerea de metode diferite. 

In cazul aplicarii inventarului permanent sau intermitent, nu am gasit o exprimare in baza careia sa putem opta. Deci, in opinia mea, o entitate nu poate utiliza si inventar permanent si inventar intermitent.

Conform pct. 289 din sectiunea 4.5 „Active circulante” a OMFP nr. 1.802/2014, contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

Modul de contabilizare a stocurilor, si anume utilizandu-se metoda inventarului permanent sau cea a inventarului intermitent, trebuie stabilit de catre administratorul entitatii prin politicile contabile. Decizia apartine persoanelor raspunzatoare de gestiunea entitatii. Fiecare metoda are atat avantaje, cat si dezavantaje, iar alegerea uneia sau alteia dintre metode trebuie sa se faca analizand cel mai bun raport dintre acestea.

Metoda inventarului permanent

Daca entitatea urmareste un control strict al gestiunii, va opta pentru aplicarea metodei inventarului permanent. Aceasta permite ca dupa fiecare operatiune de intrare sau de iesire sa fie cunoscut stocul atat cantitativ, cat si valoric. Asa cum am precizat, metoda are atat avantaje, cat si dezavantaje.

Printre avantaje se numara:
 

• este cea mai cunoscuta si mai utilizata metoda;
• este usor de aplicat;
• permite verificarea permanenta a gestiunii;
• riscul de sustrageri, fraude si erori este mult diminuat;
• deprecierile si minusurile pot fi usor urmarite.

Dintre dezavantaje amintim:
 

• presupune un volum important de munca, fiecare intrare si iesire necesitand operatiuni contabile;
• deprecierile si lipsurile sunt fiscalizate.

Metoda permite organizarea contabilitatii in functie de specificul activitatii si de cerintele proprii. In acest sens se poate opta pentru organizarea gestiunii stocurilor utilizand metoda operativa la locul de depozitare, evidenta tinandu-se atat cantitativ (pe categorii, grupe, subgrupe, tipuri etc.), cat si valoric, iar contabilitatea sa fie condusa pe fise de cont valoric cu desfasurare pe gestiuni. De asemenea, se poate opta pentru metoda cantitativ-valorica, pe fise de cont analitic, cantitativ si valoric, iar in ceea ce priveste gestiunile, pentru evidenta cantitativa. Metoda global-valorica presupune o evidenta valorica atat privind gestiunile, cat si contabilitatea.

Formula de calcul al soldului final (Sf) este:
Sf = Si + I – E,
unde:
Si  – sold initial;
I    – intrari;
E  – iesiri.

Asadar, in ceea ce priveste utilizarea metodei inventarului permanent se pot desprinde urmatoarele concluzii:

• se asigura o protectie ridicata a gestiunii;
• se reduce deductibilitatea cheltuielilor privind stocurile datorate sustragerilor, deprecierilor, minusurilor de inventar.

Metoda inventarului intermitent

Spre deosebire de metoda inventarului permanent, cea a inventarului intermitent consta in stabilirea stocurilor doar la finele perioadei (luna, trimestru, an), prin inventariere, care se face cu respectarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.861/2009.

Pct. 291 din sectiunea 4.5 a OMFP nr. 1.802/2014
„291. ? (1) Inventarul intermitent consta in stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarsitul perioadei.
(2) Entitatile care utilizeaza metoda inventarului intermitent efectueaza inventarierea faptica a stocurilor conform politicilor contabile, dar nu mai tarziu de finele perioadei de raportare pentru care au de determinat obligatii fiscale. Aplicarea metodei inventarului intermitent presupune respectarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.
(3) Metoda inventarului intermitent consta in faptul ca intrarile de stocuri nu se inregistreaza prin conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.
(4) Stabilirea iesirilor de stocuri in cursul perioadei are la baza inventarierea faptica a stocurilor la sfarsitul perioadei. Iesirile de stocuri se determina ca diferenta intre valoarea stocurilor initiale, la care se adauga valoarea intrarilor, si valoarea stocurilor la sfarsitul perioadei stabilite pe baza inventarului.
(5) Inventarul intermitent nu se utilizeaza in comertul cu amanuntul in situatia in care se aplica metoda global?valorica.”

Principala caracteristica a acestei metode consta in trecerea direct pe cheltuieli a stocurilor achizitionate, fara a fi afectata gestiunea stocurilor. Altfel spus, intrarea stocurilor nu se inregistreaza prin conturile de stocuri din clasa 3, ele fiind trecute in conturile de cheltuieli din clasa 6.

Costurile efective cu stocurile se stabilesc prin inventarierea faptica, facandu-se diferenta intre valoarea stocurilor initiale la care se adauga valoarea intrarilor si valoarea stocurilor la finele perioadei stabilite prin inventariere:
E = Si + I – Sf,
unde:
E  – valoarea stocurilor iesite;
Si  – sold initial;
I    – intrari;
Sf  – stoc final stabilit prin inventariere.

Pe baza inventarierii faptice se constituie stocul la finele perioadei prin diminuarea cheltuielilor si inregistrarea intrarii stocurilor in conturile corespunzatoare. La inceputul perioadei, stocul constituit la finele perioadei se contabilizeaza ca o iesire de stoc si afecteaza cheltuielile.

La nivelul gestiunii, stocurile sunt urmarite cu ajutorul evidentei tehnico-operative pe baza fisei de magazie sau in alt mod stabilit de managementul entitatii in conformitate cu procedurile interne.

Printre avantajele acestei metode se numara:
 

• necesita un volum redus de munca;
• este usor de aplicat;
• deprecierile si lipsurile nu sunt fiscalizate.

Dintre dezavantaje amintim:
 

• este o metoda mai putin cunoscuta si utilizata;
• nu permite verificarea permanenta a gestiunii;
• riscul de sustrageri, fraude si erori este mult ridicat;
• deprecierile si minusurile nu pot fi urmarite. 

 Indiferent de metoda aleasa, aceasta trebuie aplicata in mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul.

 Schimbarea metodei decisa de administratori trebuie prezentata in notele explicative, facandu-se referire la motivul modificarii si la efectele sale asupra rezultatelor.
 
Metoda aleasa se va aplica pentru toate stocurile care au natura si utilizari similare.

Metoda inventarului permanent garanteaza o mai mare protectie gestionara, insa nu asigura avantaje fiscale si necesita un volum mai ridicat de munca si costurile aferente.

Metoda inventarului intermitent nu garanteaza protectie gestionara, dar asigura avantaje fiscale si nu presupune un volum ridicat de munca, determinand reducerea corespunzatoare a costurilor. Aceasta nu este recomandata pentru gestiunile care necesita protectie si urmarire stricte sau pentru cele in care exista posibilitati de sustragere.

Este necesara o analiza din partea managementului pentru a se gasi un echilibru intre costuri, avantajele fiscale si protectia gestiunii. Cu alte cuvinte, se pun in balanta avantajele si dezavantajele fiecarei metode, care nu sunt intotdeauna usor de evaluat. In toate cazurile decizia apartine managementului entitatii.

Politicile contabile sunt utile in primul rand administratorilor pentru justificarea unor operatiuni purtatoare de costuri, pentru respectarea principiului permanentei metodelor si pentru evitarea ajustarii rezultatelor prin modificari repetate ale procedurilor contabile.

Investitii financiare pe termen scurt

INTREBARE:

O societate platitoare de impozit pe profit, tva trimestrial si fara angajati cumpara si vinde actiuni de la bursa. Care sunt inregistrarile contabile? 

SOLUTIE FISCAL – CONTABILA aplicabila conform legislatiei in vigoare la data de  04 Iun 2024 

Din intrebarea dumneavoastra inteleg ca societatea intentioneaza sa realizeze investitii financiare pe termen scurt. Daca achizitia titlurilor se efectueaza prin intermediul unei societati de brokeraj, clientul pune la dispozitia acesteia o suma de bani convenita, pe care aceasta o va investi conform ordinelor clientului sau din initiativa sa.

Periodic, societatea de investitii remite investitorului un extras de cont in care sunt prezentate sumele investite, titlurile in care au fost efectuate investitiile, operatiile de vanzare si cumparare efectuate, precum si comisionul societatii de investitii.

Investitiile financiare pe termen scurt reprezinta, de obicei, titluri de valoare (actiuni, obligatiuni sau alte titluri de plasament) pe care entitatea economica le achizitioneaza pentru o perioada scurta de timp, de regula sub un an.

Aceste titluri sunt procurate in scop speculativ, fie pentru a fi vandute in momentul cand valoarea lor creste, in vederea obtinerii de venituri financiare din diferentele de pret (cum este cazul actiunilor) fie pentru a realiza venituri financiare din dobanzi (in cazul obligatiunilor) fie pentru a fi anulate (in situatia obligatiunilor proprii rascumparate). In aceasta categorie se includ si certificatele verzi primite.

In cazul in care respectivele investitii financiare sunt pe termen scurt (sub un an) si sunt procurate in scop speculativ, contabilitatea lor se organizeaza cu ajutorul conturilor din grupa 50 Investitii pe termen scurt

Conform OMFP nr. 1802/2014, sectiunea 3.2 punctul 91, alin. 1 si 2, evaluarea titlurilor depinde de natura acestora, fie ca sunt pe termen scurt sau lung, si de faptul daca sunt sau nu tranzactionate pe o piata reglementata.

Evaluarea titlurilor

Iata cum se evalueaza aceste titluri:

• Titluri pe Termen Scurt tranzactionate pe o piata reglementata: Se evalueaza la valoarea de cotatie din ultima zi de tranzactionare.
• Titluri pe Termen Scurt Netranzactionate: Se evalueaza la costul istoric, diminuat cu eventualele ajustari pentru pierdere de valoare.

In acest context:
Valoarea de cotatie reprezinta pretul la care un titlu este cumparat sau vandut pe piata reglementata.

• Costul istoric este valoarea initiala la care un activ a fost cumparat sau produs, excluzand orice ajustare ulterioara pentru depreciere sau pierdere de valoare.
• Ajustarile pentru pierdere de valoare reflecta o reducere in valoarea unui activ ca urmare a deteriorarii, obsolescentei, sau altor factori care pot reduce valoarea acestuia.

Aceste reglementari ajuta la asigurarea ca titlurile sunt prezentate in bilant intr-o maniera care reflecta cat mai corect valoarea lor la un moment dat, oferind astfel o imagine clara a pozitiei financiare a entitatii.

Inregistrarea in contabilitate

Operatiuni inregistrate in contabilitate:

1. Plasarea ordinului de achizitie de valori mobiliare catre un intermediar si cumpararea de valori mobiliare:
5081 Alte titluri de plasament = 5092 Varsaminte de efectuat pentru alte investitii pe termen scurt

2. Depunerea sumelor in contul intermediarului:
5092 Varsaminte de efectuat pentru alte investitii pe termen scurt = 5121 Conturi la banci in lei

3. Vanzarea actiunilor cu castig:
461 Debitori diversi = %5081 Alte titluri de plasament 7642 Castiguri din investitii pe termen scurt cedate

4. Vanzarea actiunilor in pierdere:
% = 5081 Alte titluri de plasament
461 Debitori diversi
6642 Pierderi din investitiile pe termen scurt cedate

Valoarea de iesire a stocului de titluri se determina prin una din metodele FIFO, LIFO, CMP similar iesirilor de stocuri.

5. Retinerea comisioanelor datorate catre broker:
622 Cheltuieli privind comisioanele si onorariile = 461 Debitori diversi

6. Incasarea sumelor din contul brokerului, reprezentand castigul net din vanzari (sume incasate comisioane retinute) sau la lichidarea contului:
5121 Conturi la banci in lei = 461 Debitori diversi

7. Evaluarea titlurilor la data bilantului se face la cursul ultimei zile de tranzactionare:
inregistrarea diferentei pozitive din evaluare (valoarea de tranzactionare a stocului de actiuni este mai mare decat valoarea de inventar determinata prin una din metodele FIFO, LIFO, CMP:
668 Alte cheltuieli financiare = 508 Alte titluri de plasament

Inregistrarea diferentei negative din evaluare (valoarea de tranzactionare a stocului de actiuni este mai mare decat valoarea de inventar determinata prin una din metodele FIFO, LIFO, CMP:
508 Alte titluri de plasament = 768 Alte venituri financiare

- Nu se evalueaza lunar, trimestrial, ci anual.
- Pct. 297 alin 1 si 2 din Ordinul 1802/2014 prevede ca:
(1) Pentru deprecierea investitiilor detinute ca active circulante, la sfarsitul exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii, se recunosc ajustari pentru pierdere de valoare, inregistrate pe seama cheltuielilor.
(2) La sfarsitul fiecarui exercitiu financiar, ajustarile pentru pierderile de valoare inregistrate se suplimenteaza, se diminueaza sau se anuleaza, dupa caz. La iesirea din entitate a investitiilor pe termen scurt, eventualele ajustari pentru pierdere de valoare se anuleaza.

Fiscal

La calculul profitului impozabil se tine seama de prevederile din Codul fiscal, astfel, art. 25 prevede ca pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii activitatii economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare.

Veniturile rezultate din cedarea titlurilor, precum si cele din diferentele favorabile rezultate in urma evaluarii sunt venituri impozabile.

Cheltuielile rezultate din cedarea titlurilor, precum si cele din diferentele nefavorabile rezultate in urma evaluarii sunt cheltuieli deductibile.