Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Codul Fiscal 2020 actualizat

Stocuri la dispoziţia clientului
(1) Transferul de către o persoană impozabilă de bunuri care fac parte din activele activităţii sale economice către un alt stat membru în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului nu este tratat ca o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros.
(2) În sensul prezentului articol, se consideră că regimul de stocuri la dispoziţia clientului există atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) bunurile sunt expediate sau transportate de o persoană impozabilă sau de o parte terţă în numele său către un alt stat membru, în vederea livrării bunurilor respective în acel stat membru, într-un stadiu ulterior şi după sosire, către altă persoană impozabilă care are dreptul să intre în posesia respectivelor bunuri în conformitate cu un acord existent între ambele persoane impozabile;
b) persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile nu şi-a stabilit activitatea economică şi nici nu are un sediu fix în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile;
c) persoana impozabilă căreia îi sunt destinate a fi livrate bunurile este identificată în scopuri de TVA în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile şi atât identitatea sa, cât şi codul de înregistrare în scopuri de TVA care i-a fost atribuit de statul membru respectiv sunt cunoscute de persoana impozabilă menţionată la lit. b) în momentul în care începe expedierea sau transportul bunurilor. În situaţia în care bunurile sunt expediate din alt stat membru în România, codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile căreia îi sunt destinate bunurile este reprezentat de codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit conform art. 316 sau 317;
d) persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile înregistrează transferul bunurilor în registrul prevăzut la art. 321 alin. (6), în cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate din România în alt stat membru sau în cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate din alt stat membru în România, în registrul corespunzător prevăzut în legislaţia acelui stat membru şi include identitatea persoanei impozabile care achiziţionează bunurile, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit acesteia de statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 325 sau la corespondentul acestui articol din legislaţia statului membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.
(3) În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alin. (2) şi transferul dreptului de a dispune de bunuri ca proprietar către persoana impozabilă menţionată la alin. (2) lit. c) are loc în termenul menţionat la alin. (4), în momentul transferului se consideră:

a) că a fost realizată o livrare de bunuri în conformitate cu art. 294 alin. (2) lit. a) de către persoana impozabilă care a expediat sau a transportat bunurile, fie ea însăşi, fie prin intermediul unei terţe părţi, în situaţia în care România este statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile, şi o achiziţie intracomunitară în statul membru de destinaţie;
b) că a fost realizată o achiziţie intracomunitară de bunuri în România de către persoana impozabilă căreia îi sunt livrate bunurile respective, conform art. 273 alin. (1), în situaţia în care România este statul membru către care au fost expediate sau transportate bunurile, şi o livrare intracomunitară în statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile.
(4) În cazul în care, în termen de 12 luni de la sosirea bunurilor în statul membru către care au fost expediate sau transportate, bunurile nu au fost livrate persoanei impozabile căreia i-au fost destinate menţionate la alin. (2) lit. c) şi la alin. (6) şi nu a survenit niciuna dintre circumstanţele prevăzute la alin. (7), se consideră că:

a) are loc un transfer în înţelesul art. 270 alin. (10) şi (11), în ziua următoare expirării perioadei de 12 luni, în situaţia în care România este statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile, şi o achiziţie intracomunitară în statul membru de destinaţie;
b) are loc o achiziţie intracomunitară în înţelesul art. 273 alin. (2) lit. a), în ziua următoare expirării perioadei de 12 luni, în situaţia în care România este statul membru către care au fost expediate sau transportate bunurile, şi un transfer în statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile.
(5) Nu se consideră că are loc un transfer în înţelesul art. 270 alin. (10) şi (11) în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:

a) dreptul de a dispune de bunuri nu a fost transferat, iar bunurile respective sunt returnate în statul membru din care au fost expediate sau transportate, în termenul menţionat la alin. (4); şi
b) persoana impozabilă care a expediat sau transportat bunurile înregistrează returul acestora în registrul prevăzut la art. 321 alin. (6).
(6) În cazul în care în termenul menţionat la alin. (4), persoana impozabilă menţionată la alin. (2) lit. c) este înlocuită cu o altă persoană impozabilă, nu se consideră că are loc un transfer în înţelesul art. 270 alin. (10) şi (11) în momentul înlocuirii, cu următoarele condiţii:

a) sunt îndeplinite toate celelalte condiţii aplicabile de la alin. (2); şi
b) înlocuirea se înregistrează de către persoana impozabilă prevăzută la alin. (2) lit. b) în registrul prevăzut la art. 321 alin. (6).
(7) În cazul în care în termenul prevăzut la alin. (4) nu mai este îndeplinită oricare dintre condiţiile stabilite la alin. (2) şi (6), în conformitate cu art. 270 alin. (10) şi (11) se consideră a avea loc un transfer de bunuri în momentul în care condiţia respectivă nu mai este îndeplinită.
(8) În cazul în care bunurile sunt livrate unei alte persoane decât persoana impozabilă menţionată la alin. (2) lit. c) sau la alin. (6), condiţiile stabilite la alin. (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite imediat înainte de o astfel de livrare.
(9) În cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate în altă ţară decât statul membru din care au fost transferate iniţial, condiţiile stabilite la alin. (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite imediat înainte de începerea unei astfel de expedieri sau a unui astfel de transport în altă ţară.
(10) În caz de distrugere, pierdere sau furt al bunurilor, condiţiile stabilite la alin. (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite la data la care bunurile au fost efectiv pierdute, furate sau distruse sau, dacă este imposibil să se determine respectiva dată, de la data în care s-a constatat lipsa sau distrugerea bunurilor.

(la 03-02-2020 Capitolul IV din Titlul VII a fost completat de Punctul 8, Articolul I din ORDONANŢA nr. 6 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 72 din 31 ianuarie 2020) 

CAP. IV - Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei (art. 270 - art. 274)