(1) Atunci cand s-a produs o neregula in cursul unei deplasari de produse accizabile in regim suspensiv de accize care a dus la eliberarea pentru consum a acestora in conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) lit. a), se considera ca eliberarea pentru consum are loc pe teritoriul statului membru in care s-a produs neregula.
(2) In cazul in care, pe parcursul unei deplasari a produselor accizabile in regim suspensiv de accize, a fost depistata o neregula care a dus la eliberarea pentru consum a acestora in conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) lit. a) si nu este posibil sa se determine unde s-a produs neregula, se considera ca aceasta s-a produs pe teritoriul statului membru si la momentul in care aceasta a fost depistata.
(3) In situatiile prevazute la alin. (1) si (2), autoritatile competente din statul membru in care produsele au fost eliberate pentru consum sau in care se considera ca au fost eliberate pentru consum trebuie sa informeze autoritatile competente din statul membru de expeditie.
(4) In cazul in care produsele accizabile care se deplaseaza in regim suspensiv de accize nu au ajuns la destinatie si pe parcursul deplasarii nu a fost depistata nicio neregula care sa duca la eliberarea pentru consum a acestor produse, in temeiul art. 340 alin. (1) lit. a), se considera ca neregula s-a produs pe teritoriul statului membru de expeditie in momentul inceperii deplasarii.
(5) Face exceptie de la prevederile alin. (4) cazul in care in termen de 4 luni de la inceperea deplasarii in conformitate cu art. 401 alin. (6), expeditorul furnizeaza dovada incheierii deplasarii sau a locului in care a fost comisa neregula, intr-un mod considerat satisfacator de autoritatile competente din statul membru de expeditie in conformitate cu art. 401 alin. (7).
(6) Daca persoana care a constituit garantia potrivit prevederilor art. 348 nu a avut sau nu a putut sa aiba cunostinta de faptul ca produsele nu au ajuns la destinatie, acesteia i se acorda un termen de o luna de la comunicarea acestei informatii de catre autoritatile competente din statul membru de expeditie pentru a-i permite sa aduca dovada incheierii deplasarii, in conformitate cu art. 401 alin. (7), sau a locului comiterii neregulii.
(7) In cazurile prevazute la alin. (2) si (4), daca statul membru in care s-a comis efectiv neregula este identificat in termen de 3 ani de la data inceperii deplasarii, in conformitate cu art. 401 alin. (6), se aplica dispozitiile alin. (1). In aceste situatii, autoritatile competente din statul membru in care s-a comis neregula informeaza in acest sens autoritatile competente din statul membru in care au fost percepute accizele, care restituie sau remit accizele in momentul furnizarii probei perceperii accizelor in celalalt stat membru.
(8) In sensul prezentului articol, neregula inseamna o situatie aparuta in cursul unei deplasari a produselor accizabile in regim suspensiv de accize, diferita de aceea prevazuta la art. 340 alin. (10) si (11), din cauza careia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a incheiat conform art. 401 alin. (8).
(9) In sensul prezentului articol, nu se considera neregula diferentele constatate intre cantitatile inregistrate la expediere, respectiv la receptie, care pot fi atribuite tolerantelor aparatelor de masurare si care sunt in limitele claselor de precizie ale aparatelor, stabilite conform Hotararii Guvernului nr. 711/2015 privind stabilirea conditiilor pentru punerea la dispozitie pe piata a mijloacelor de masurare, cu modificarile ulterioare.