Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Codul Fiscal 2021 actualizat

1. costurile îndatorării - cheltuiala reprezentând dobânda aferentă tuturor formelor de datorii, alte costuri echivalente din punct de vedere economic cu dobânzile, inclusiv alte cheltuieli suportate în legătură cu obţinerea de finanţare potrivit reglementărilor legale în vigoare, cum ar fi, dar fără a se limita la acestea: plăţi în cadrul împrumuturilor cu participare la profit, dobânzi imputate la instrumente cum ar fi obligaţiunile convertibile şi obligaţiunile cu cupon zero, sume în cadrul unor mecanisme de finanţare alternative cum ar fi «finanţele islamice», costul de finanţare al plăţilor de leasing financiar, dobânda capitalizată inclusă în valoarea contabilă a unui activ aferent sau amortizarea dobânzii capitalizate, sume calculate pe baza unui randament al finanţării în temeiul normelor privind preţurile de transfer acolo unde este cazul, dobânzi noţionale în cadrul unor instrumente financiare derivate sau al unor acorduri de acoperire a riscului aferente împrumuturilor unei entităţi, anumite câştiguri şi pierderi generate de diferenţele de curs valutar la împrumuturi şi instrumente legate de obţinerea de finanţare, comisioane de garantare pentru mecanisme de finanţare, comisioane de intermediere şi costuri similare aferente împrumuturilor de fonduri;

2. costurile excedentare ale îndatorării - suma cu care costurile îndatorării unui contribuabil depăşesc veniturile din dobânzi şi alte venituri echivalente din punct de vedere economic pe care le primeşte contribuabilul;
3. perioadă fiscală - perioada impozabilă stabilită potrivit prevederilor art. 16;
4. întreprindere asociată - oricare dintre următoarele situaţii: 

a) o entitate în care contribuabilul deţine direct sau indirect o participaţie, şi anume drepturi de vot sau deţineri de capital în proporţie de 25% sau mai mult, sau are dreptul să primească 25% sau mai mult din profitul entităţii respective;
b) o persoană fizică sau o entitate care deţine direct sau indirect o participaţie, şi anume drepturi de vot sau deţineri de capital în proporţie de 25% sau mai mult într-un contribuabil, sau are dreptul să primească 25% sau mai mult din profitul contribuabilului;
c) în cazul în care o persoană fizică sau o entitate deţine direct sau indirect o participaţie de 25% sau mai mult într-un contribuabil şi în una sau mai multe entităţi, toate entităţile în cauză, inclusiv contribuabilul, sunt considerate întreprinderi asociate;
4^1. în sensul art. 40^6 şi 40^7: 

a) în cazul în care tratamentul neuniform decurge din situaţiile prevăzute de pct. 11 al prezentului articol lit. a) subpct. (ii)-(v) sau dintr-o dublă deducere şi, respectiv, în cazul în care este necesară o ajustare în temeiul art. 40^6 alin. (3) sau al art. 40^7, definiţia întreprinderii asociate se modifică astfel încât procentul impus de 25% să fie înlocuit cu un procent impus de 50%;
b) o persoană care acţionează împreună cu o altă persoană în ceea ce priveşte drepturile de vot sau proprietatea asupra capitalului unei entităţi este considerată deţinătoare a unei participaţii în ceea ce priveşte toate drepturile de vot în cadrul entităţii respective sau proprietatea asupra capitalului entităţii respective care sunt deţinute de cealaltă persoană; 
c) o întreprindere asociată înseamnă, de asemenea, o entitate care face parte din acelaşi grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară ca şi contribuabilul, o întreprindere în care contribuabilul are o influenţă semnificativă asupra conducerii sau o întreprindere care are o influenţă semnificativă asupra conducerii contribuabilului;

(la 03-02-2020 Articolul 40^1 din Capitolul III^1 , Titlul II a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANŢA nr. 6 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 72 din 31 ianuarie 2020) 
5. întreprindere financiară - oricare dintre următoarele entităţi: 

a) o instituţie de credit sau o întreprindere de investiţii, potrivit art. 7 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 2 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, sau un administrator de fonduri de investiţii alternative, astfel cum este definit la art. 3 pct. 2 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările şi completările ulterioare, sau o societate de administrare a unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările ulterioare;
b) o întreprindere de asigurare, definită ca fiind un asigurător potrivit art. 1 alin. (2) pct. 3 din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare;
c) o întreprindere de reasigurare, definită ca fiind un reasigurător potrivit art. 1 alin. (2) pct. 45 din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare;
d) un administrator de pensii, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; 
f) un fond de investiţii alternative (FIA) administrat de un AFIA, astfel cum este definit la art. 3 pct. 20-22 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările ulterioare;
g) un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 , cu modificările ulterioare;
h) o contraparte centrală, astfel cum este definită la art. 2 pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului;
i) un depozitar central de titluri de valoare, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului;
6. stat membru - are înţelesul dat la art. 24 alin. (5) lit. a);
7. stat terţ - are înţelesul dat la art. 24 alin. (5) lit. c);
8. transferul de active - operaţiunea prin care România pierde dreptul de a impozita activele transferate, în timp ce activele rămân în proprietatea legală sau economică a aceluiaşi contribuabil;
9. transferul rezidenţei fiscale - operaţiunea prin care contribuabilul nu mai are rezidenţa fiscală în România şi dobândeşte rezidenţă fiscală în alt stat membru sau într-un stat terţ;
10. transferul unei activităţi economice desfăşurate printr-un sediu permanent - operaţiunea prin care contribuabilul nu mai are prezenţă fiscală în România şi dobândeşte o astfel de prezenţă în alt stat membru sau într-un stat terţ, fără să dobândească rezidenţă fiscală în acel stat membru sau stat terţ.
11. tratament neuniform al elementelor hibride - o situaţie care implică un contribuabil sau o entitate, în ceea ce priveşte art. 40^6 alin. (3), şi conduce la un tratament neuniform de deducere fără includere sau de dublă deducere; în înţelesul acestei definiţii se au în vedere următoarele: 

a) deducerea fără includere apare atunci când:

(i) plata este efectuată în temeiul unui instrument financiar şi aceasta nu urmează să fie inclusă într-o perioadă de timp rezonabilă, iar tratamentul neuniform poate fi pus pe seama diferenţelor în ceea ce priveşte calificarea instrumentului sau a plăţii respective. În sensul prezentului subpunct, o plată efectuată în temeiul unui instrument financiar este tratată ca fiind inclusă în venit într-un interval de timp rezonabil, în cazul în care acea plată este inclusă de către jurisdicţia plătitorului într-o perioadă fiscală care debutează în termen de 12 luni de la sfârşitul perioadei fiscale a plătitorului sau este rezonabil să se prevadă că plata va fi inclusă de către jurisdicţia beneficiarului plăţii într-o perioadă fiscală viitoare, iar condiţiile plăţii sunt cele preconizate a fi convenite între întreprinderi independente; 
(ii) plata este efectuată către o entitate hibridă, iar tratamentul neuniform este rezultatul unor diferenţe privind alocarea plăţilor efectuate către entitatea hibridă în temeiul legislaţiei jurisdicţiei în care entitatea hibridă este stabilită sau înregistrată şi al legislaţiei jurisdicţiei oricărei persoane care participă la entitatea hibridă respectivă;
(iii) plata este efectuată către o entitate cu unul sau mai multe sedii permanente, iar tratamentul neuniform este rezultatul unor diferenţe privind alocarea plăţilor între sediul central şi sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente ale aceleiaşi entităţi în temeiul legislaţiei jurisdicţiei în care îşi desfăşoară activitatea entitatea respectivă;
(iv) plata este efectuată către un sediu permanent ignorat;
(v) plata este efectuată de către o entitate hibridă, iar tratamentul neuniform este rezultatul faptului că plata este ignorată în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii;
(vi) plata este o plată preconizată între sediul central şi sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente, iar tratamentul neuniform este rezultatul faptului că plata este ignorată în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii;
b) o plată reprezentând randamentul aferent unui instrument financiar transferat nu conduce la un tratament neuniform al elementelor hibride în conformitate cu lit. a) subpct. (i), în cazul în care plata este efectuată de un comerciant financiar în cadrul unui transfer hibrid pe piaţa reglementată, cu condiţia ca jurisdicţia plătitorului să impună comerciantului financiar includerea tuturor sumelor încasate în legătură cu instrumentul financiar transferat;
c) un tratament neuniform apare numai în temeiul lit. a) subpct. (v) şi (vi), precum şi dintr-o dublă deducere, în măsura în care jurisdicţia plătitorului permite ca deducerea să fie compensată cu o sumă care nu reprezintă venituri cu dublă includere; 
d) un tratament neuniform nu este considerat tratament neuniform al unor elemente hibride, cu excepţia cazului în care apare între întreprinderi asociate, între un contribuabil şi o întreprindere asociată, între sediul central şi sediul permanent, între două sau mai multe sedii permanente ale aceleiaşi entităţi sau în cadrul unui acord structurat;
e) în sensul pct. 11 al art. 40^1, art. 40^6, art. 40^7, precum şi al art. 40^8, se utilizează termenii şi expresiile următoare:

(i) tratament neuniform - o dublă deducere sau o deducere fără includere;
(ii) dublă deducere - o deducere a aceleiaşi plăţi sau a aceloraşi cheltuieli sau pierderi în jurisdicţia în care îşi are originea plata, sunt suportate cheltuielile sau sunt suferite pierderile, în jurisdicţia plătitorului, precum şi într-o altă jurisdicţie, respectiv jurisdicţia investitorului. În cazul unei plăţi efectuate de către o entitate hibridă sau un sediu permanent, jurisdicţia plătitorului este jurisdicţia în care îşi are sediul sau se situează entitatea hibridă sau sediul permanent; 
(iii) deducere fără includere - deducerea unei plăţi sau a unei plăţi preconizate între sediul principal şi sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente în orice jurisdicţie în care plata sau plata preconizată este tratată ca efectuată, în jurisdicţia plătitorului fără o includere corespunzătoare în scopuri fiscale a aceleiaşi plăţi sau plăţi preconizate, în jurisdicţia beneficiarului plăţii. Jurisdicţia beneficiarului plăţii este orice jurisdicţie în care plata sau plata preconizată este primită sau tratată ca fiind primită în conformitate cu legislaţia oricărei alte jurisdicţii;
(iv) deducere - suma care este tratată ca deductibilă din rezultatul fiscal/venitul impozabil în temeiul legislaţiei din jurisdicţia plătitorului sau a investitorului. Deducerea/Deductibilitatea pentru o plată înseamnă că, după o determinare corespunzătoare a caracterului şi a modului de tratare a plăţii în conformitate cu legislaţia din jurisdicţia plătitorului, plata este luată în considerare ca o deducere sau o scutire fiscală echivalentă de impozit în temeiul legislaţiei acestei jurisdicţii atunci când se calculează venitul net al contribuabilului; 
(v) includere - suma luată în considerare la calcularea rezultatului fiscal/venitului impozabil în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii. O plată în temeiul unui instrument financiar nu ar trebui tratată ca inclusă în măsura în care plata se califică pentru orice avantaj fiscal exclusiv datorită modului în care plata se califică în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii; 
(vi) venituri cu dublă includere - orice element de venit care este inclus atât în temeiul prezentului titlu, cât şi în temeiul legislaţiei celeilalte jurisdicţii implicate în apariţia tratamentului neuniform; 
(vii) instrument financiar - orice instrument, în măsura în care generează rentabilitate financiară sau o rentabilitate a capitalurilor proprii, care este impozitată pe baza normelor de impozitare a datoriei, participaţiei sau instrumentelor financiare derivate în conformitate cu legislaţia din jurisdicţia beneficiarului plăţii sau din cea a plătitorului şi include un transfer hibrid; 
(viii) transfer hibrid - orice acord referitor la transferul unui instrument financiar, în cazul în care randamentul aferent instrumentului financiar transferat este tratat în scopuri fiscale ca fiind obţinut simultan de mai mult de una dintre părţile la acordul respectiv; 
(ix) avantaj fiscal - o scutire fiscală, o reducere a cotei de impozitare sau orice tip de credit/rambursare fiscală, altul decât un credit fiscal pentru impozitul reţinut la sursă; 
(x) entitate hibridă - orice entitate sau acord care este considerată/considerat ca fiind o entitate impozabilă în temeiul legislaţiei existente dintr-o jurisdicţie şi ale cărei/cărui venituri sau cheltuieli sunt tratate ca venituri sau cheltuieli ale uneia sau mai multor altor persoane în temeiul legislaţiei dintr-o altă jurisdicţie; 
(xi) persoană - o persoană fizică sau o entitate;
(xii) sediu permanent ignorat - orice entitate care este tratată ca dând naştere unui sediu permanent în temeiul legislaţiei din jurisdicţia în care se află sediul social şi care nu este tratată ca dând naştere unui sediu permanent în temeiul legislaţiei din cealaltă jurisdicţie;
(xiii) comerciant financiar - o persoană sau o entitate care desfăşoară activitatea de cumpărare şi vânzare de instrumente financiare, în mod regulat şi în nume propriu, cu scop lucrativ;
(xiv) transfer hibrid pe piaţa reglementată - orice transfer hibrid încheiat de un comerciant financiar în cursul activităţii uzuale desfăşurate, şi nu ca parte a unui acord structurat;

(la 03-02-2020 Articolul 40^1 din Capitolul III^1 , Titlul II a fost completat de Punctul 4, Articolul I din ORDONANŢA nr. 6 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 72 din 31 ianuarie 2020) 
12. grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară - un grup compus din toate entităţile care sunt incluse în totalitate în situaţiile financiare consolidate întocmite în conformitate cu standardele internaţionale de raportare financiară sau cu sistemul naţional de raportare financiară al unui stat membru;

(la 03-02-2020 Articolul 40^1 din Capitolul III^1, Titlul II a fost completat de Punctul 4, Articolul I din ORDONANŢA nr. 6 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 72 din 31 ianuarie 2020) 
13. acord structurat - orice acord care implică un tratament neuniform al elementelor hibride în care preţul tratamentului neuniform este fixat în clauzele acordului sau un acord care a fost conceput pentru a avea ca rezultat un tratament neuniform al elementelor hibride, cu excepţia cazului în care nu s-ar fi putut aştepta în mod rezonabil ca respectivul contribuabil sau o întreprindere asociată să aibă cunoştinţă de tratamentul neuniform şi acesta/aceasta nu a beneficiat de o parte din valoarea avantajului fiscal rezultat din tratamentul neuniform al elementelor hibride.

(la 03-02-2020 Articolul 40^1 din Capitolul III^1 , Titlul II a fost completat de Punctul 4, Articolul I din ORDONANŢA nr. 6 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 72 din 31 ianuarie 2020) 


(la 01-01-2018 Capitolul III^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 5, Articolul I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 8 noiembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 885 din 10 noiembrie 2017) 

CAPITOLUL III^1 - Norme împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne