Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Codul Fiscal 2018 actualizat

Regimul fiscal al transferurilor de active, de rezidenţă fiscală şi/sau de activitate economică desfăşurată printr-un sediu permanent pentru care România pierde dreptul de impozitare
(1) Pentru transferurile de active, de rezidenţă fiscală şi/sau de activitate economică desfăşurată printr-un sediu permanent, aşa cum sunt definite la pct. 8, 9 şi 10 ale art. 40^1, contribuabilul este supus impozitului pe profit, în conformitate cu următoarele reguli:

a) se determină diferenţa între valoarea de piaţă a activelor, potrivit alin. (10), transferate într-o perioadă impozabilă şi valoarea lor fiscală, potrivit art. 7 pct. 44 şi 45; 
b) în cazul în care diferenţa calculată potrivit lit. a) reprezintă un câştig, asupra acestuia se aplică cota prevăzută la art. 17; 
c) în cazul în care diferenţa calculată potrivit lit. a) reprezintă o pierdere, aceasta se recuperează din câştigurile rezultate din operaţiuni de aceeaşi natură, potrivit modalităţii de recuperare prevăzute de art. 31.
(2) Impozitul calculat potrivit alin. (1) se declară şi se plăteşte, pentru perioada fiscală de referinţă, potrivit prevederilor art. 41 şi 42.
(3) Prezentul articol se aplică în următoarele situaţii:

a) contribuabilul transferă active de la sediul central din România la sediul său permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
b) contribuabilul transferă active de la sediul permanent din România la sediul central sau la un alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
c) contribuabilul îşi transferă rezidenţa fiscală din România într-un alt stat membru sau într-un stat terţ, cu excepţia acelor active care rămân legate efectiv de un sediu permanent în România;
d) contribuabilul transferă activitatea economică desfăşurată în România printr-un sediu permanent către un alt stat membru sau către un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate.
(4) Contribuabilul care aplică regulile de la alin. (1)-(3) beneficiază de dreptul de eşalonare la plată pentru acest impozit, prin achitarea în tranşe pe parcursul a cinci ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală şi dacă se află în oricare dintre următoarele situaţii:

a) transferă active de la sediul central din România la sediul său permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ care este parte la Acordul privind Spaţiul Economic European, denumit în continuare Acordul privind SEE, iar, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
b) transferă active de la sediul permanent din România la sediul central sau la un alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ care este parte la Acordul privind SEE, iar, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
c) transferă rezidenţa fiscală din România într-un alt stat membru sau într-un stat terţ care este parte la Acordul privind SEE, cu excepţia acelor active care rămân legate efectiv de un sediu permanent în România;
d) transferă activitatea economică desfăşurată în România printr-un sediu permanent către un alt stat membru sau către un stat terţ care este parte la Acordul privind SEE, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate.
(5) Prevederile alin. (4) se aplică în ceea ce priveşte statele terţe care sunt parte la Acordul privind SEE dacă acestea au încheiat un acord cu România sau cu Uniunea Europeană referitor la asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor fiscale, echivalentă cu asistenţa reciprocă prevăzută în Directiva 2010/24/UE a Consiliului, ale cărei prevederi sunt transpuse în cadrul capitolului II «Asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri» al titlului X «Aspecte internaţionale» din Codul de proceduă fiscală .
(6) Eşalonarea la plată acordată potrivit alin. (4) îşi pierde valabilitatea, pe lângă cazurile prevăzute în Codul de procedură fiscală, şi în următoarele cazuri:

a) activele transferate sau activitatea economică desfăşurată printr-un sediu permanent sunt vândute sau sunt cedate în oricare alt mod;
b) activele transferate sunt ulterior retransferate într-un stat terţ;
c) rezidenţa fiscală a contribuabilului sau activitatea economică transferată iniţial din România la un sediu permanent dintr-un alt stat membru este ulterior retransferată într-un stat terţ.
(7) Prevederile de la lit. b) şi c) ale alin. (6) nu se aplică în ceea ce priveşte statele terţe care sunt părţi la Acordul privind SEE dacă acestea au încheiat un acord cu România sau cu Uniunea Europeană referitor la asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor fiscale, echivalentă cu asistenţa reciprocă prevăzută în Directiva 2010/24/UE a Consiliului, ale cărei prevederi au fost transpuse în cadrul capitolului II «Asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri» al titlului X «Aspecte internaţionale» din Codul de proceduă fiscală .
(8) Dispoziţiile alin. (4)-(6) se completează cu prevederile capitolului IV «Înlesniri la plată» din cadrul titlului VII «Colectarea creanţelor fiscale» din Codul de proceduă fiscală .
(9) În cazul transferului activelor, al rezidenţei fiscale sau al activităţii economice desfăşurate printrun sediu permanent, din alt stat membru în România, prin excepţie de la art. 7pct. 44 şi 45, valoarea fiscală a acestor active, utilizată la determinarea rezultatului fiscal, este valoarea stabilită de către statul membru al contribuabilului sau al sediului permanent care a efectuat transferul în România, întrebuinţată pentru calculul impozitului pe profit la momentul pierderii dreptului de impozitare de către celălalt stat membru, în afară de cazul în care această valoare nu reflectă valoarea de piaţă.
(10) În sensul alin. (1) şi (9), prin valoare de piaţă se înţelege suma în schimbul căreia un activ poate fi transferat sau obligaţiile reciproce pot fi stinse între cumpărători şi vânzători independenţi interesaţi, într-o tranzacţie directă. Valoarea de piaţă se stabileşte potrivit prevederilor art. 11.
(11) Sub condiţia stabilirii faptului că activele transferate revin în termen de maximum 12 luni în România, prezentul articol nu se aplică transferurilor de active legate de: finanţarea prin instrumente financiare sau constituite ca garanţie, îndeplinirea anumitor cerinţe prudenţiale de capital sau de gestionare a lichidităţilor.

Modificare introdusă de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 8 noiembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 885 din 10 noiembrie 2017.

CAPITOLUL III^1 - Norme împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne